George Bacovia nació en Băcau (Rumania) en 1881 y murió en Bucarest en 1957.
LACUSTRĂ
De-atâtea nopți aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, și mă duce un gând
Spre locuințele lacustre.
Și parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbește-un val -
Tresar prin somn și mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.
Un gol istoric se întinde,
Pe-același vremuri mă găsesc...
Și simt cum de atâta ploaie
Pilonii grei se prăbușesc.
De-atâtea nopți aud plouând,
Tot tresărind, tot așteptând...
Sunt singur, și mă duce-un gând
Spre locuințele lacustre.
LACUSTRE
Hace noches que oigo la lluvia sonando,
Que oigo la materia llorando...
Estoy solo y me deslizo pensando
Hacia las moradas lacustres.
Mi lecho parece un tablón mojado,
En mi espalda una ola se rompe -
Me estremezco en sueños y me parece
Retirar
el puente haber olvidado.
Un vacío histórico se extiende,
Un tiempo infinito estoy habitando...
Y siento como con tanta lluvia
Los pilares se están derrumbando.
Hace noches que oigo la lluvia sonando,
Estremeciéndome y esperando...
Estoy solo y me deslizo pensando
Hacia
las moradas lacustres.
Comentarios
Publicar un comentario