MARIN SORESCU, traducido del rumano por Corina Oproae

Marin Sorescu nació en  Bulzești (Oltenia, Rumania) en 1936 y murió en Bucarest en 1996.

HOŢII

 

 

Aveam o poezie care nu mă lăsa să dorm

Şi am trimis-o la ţară

La un bunic.

La urmă am scris alta

Şi i-am trimis-o mamei

S-o păstreze în pod.

Am mai scris după aceea vreo câteva

Şi, cu strângere de inimă, le-am încredințat rudelor

Care şi-au dat cuvântul că or să aibă grijă de ele.

Şi tot aşa, pentru fiecare poezie nouă,

S-a găsit câte un om care să mi-o primească,

Pentru că fiecare prieten al meu

Are, la rândul său, un prieten,

Atât de bun, încât să-i încredinţeze taina.

Aşa că nici eu nu mai ştiu acum

Unde mi se află cutare vers

Şi, în caz că mă calcă hoţii,

Oricât de mult m-ar schingiui,

Tot n-o să le pot spune mai mult decât

Că ele sunt la loc sigur,

În ţara asta.

 

LOS LADRONES

 

Tenía un poema que no me dejaba dormir

y lo mandé al pueblo

a casa de uno de mis abuelos.

Después escribí otro

y se lo mandé a mi madre

para que lo guardara en el altillo.

Luego escribí unos cuantos más

y, a regañadientes, los confié a otros familiares,

quienes prometieron cuidarlos.

Y así, por cada poema nuevo,

hubo alguien dispuesto a recibirlo,

porque cada amigo mío

tiene, a su vez, otro amigo,

tan bueno como para confiarle el secreto.

O sea que ni yo sé ahora

dónde se halla tal verso

y, en caso de que me entraran los ladrones,

por mucho que me torturasen,

no podría decirles otra cosa

sino que los guardo en un lugar seguro,

en este país.